Se lasă seara. Sub coama cerului se
adună păsări. Sub aripile lor stau adunate mulțimi de primăveri, dar niciuna ca
aceasta.
Un vânt steril se plimbă haotic,
dezbrăcând pomii de toată floarea lor. O lună mare, despletită de raze,
umezește pământul, acoperindu-l treptat cu un covor fin de rouă... și e frig.
Un frig morocănos și insistent.
Ici-colo, nori zdrențuiți
împodobesc orizontul, precum o dantelă, iar cerul începe treptat să se frângă,
în stropi mari și reci. Câteva stele năluci se joacă baba-oarba, legate la ochi
cu fulare de plumb.
Îmbrăcat în răcoare, orașul
adoarme sub fulgerele ce macină cerul pe alocuri și-un fel de amorțire începe
să curgă alene spre ieri.
..........................................................................................................................................
"Plouă, plouă, plouă,
Vreme de
beție
Și
s-asculți pustiul,
Ce
melancolie!
Plouă,
plouă, plouă"
(George Bacovia - Rar)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza