Azi-noapte am cutreierat Universul după un fir de
lumină. Într-un final, am găsit-o... stătea ascunsă în vârful unei penițe,
gata-gata să se reverse pe rândurile unei foi de caiet. Toate culorile cerului
sălășluiau în ea.
Deodată, parcă pe negândite, a început să plouă. Cuvinte
pline cu lacrimi de arhanghel stăteau încrâncenate în cerneala prelinsă pe
foaia albă, ca niște amprente de lumină. Lumina celestă, înfiptă adânc în
trupul timpului, ca un vis dulce de bucurie și liniște. Și peste toate,
parfumul tuturor primăverilor, numai bun de așezat între pliurile inimilor
noastre.
Pentru totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza