28 mai 2017 | By: Violeta Sandor

Cuvinte deșirate


Mi-am deșirat cuvintele toate în fluturi albi și reci, ca stelele. Apoi mi-am agățat de buze aripile lor, să se odihnească o secundă într-un cântec... și am închis ochii.
Gânduri, ritmuri, vise încep să danseze pe axa timpului care-și ține deja răsuflarea, în verde și albastru-azur. Și-ncep a se rostogoli clipele în venele mele, atât de repede încât pare că s-au adunat aici anotimpurile toate.
Mototolesc între buze fiorii ce mă cuprind și cuvintele deșirate, îmi șterg ochii inundați de lacrimi și simt cum, înghesuită la pieptul tău, aștept să-mi dai un rost vieții... și nu doar atât!
8 mai 2017 | By: Violeta Sandor

Notițe


Azi-noapte am cutreierat Universul după un fir de lumină. Într-un final, am găsit-o... stătea ascunsă în vârful unei penițe, gata-gata să se reverse pe rândurile unei foi de caiet. Toate culorile cerului sălășluiau în ea.
Deodată, parcă pe negândite, a început să plouă. Cuvinte pline cu lacrimi de arhanghel stăteau încrâncenate în cerneala prelinsă pe foaia albă, ca niște amprente de lumină. Lumina celestă, înfiptă adânc în trupul timpului, ca un vis dulce de bucurie și liniște. Și peste toate, parfumul tuturor primăverilor, numai bun de așezat între pliurile inimilor noastre.
Pentru totdeauna.