Îmi stau pe tâmple muze albe.
Privesc în jur, a început să ningă. Fiori albi mi se agață în păr ca niște fluturi
beți de lumină. În ziua asta gri plouă cu îngeri reci ce-și poartă frigul pe
transparentele aripi ca niște vise.
Din loc în loc Pământul
și-a sfâșiat așternutul de zăpadă și pare doar o existență neagră și străină.
Câțiva nori plumburii
îngrămădesc cerul într-un colț și timpul vrea cu orice preț să-și înghesuie
gerul pe vârful degetelor noastre.
Peste trupurile copacilor
dezgoliți plutește tot mai des ceața ca o respirație monotonă. Luna respiră
prin faldurile nopții un aer bolnav și înghețat iar stelele strigă captive din
spatele norilor un poem de Gerar.
Frumoase rânduri! :) Adjectivele sunt foarte frumoase.
RăspundețiȘtergere