Suflet plin

Am scrijelit cu condeiul sufletului meu printre nerostitele-mi cuvinte şi miroase a linişte. Pentru că m-am născut în ziua în care te-am cunoscut.

Nerostitele-mi cuvinte,

zac pe buze, ostoite.

Vise, fluturi stau în palmă

luna sus zâmbeşte calmă.

 Vreau să-ţi spun o vorbă-două

 glasu-mi picură doar rouă.

Vântul murmură agale

cu o stea în felinar

cuvintele-mi pe buze

s-au făcut nectar.

Şi-n astă infinită clipă

şi vise şi fluturi şi speranţă

mă-nsoţesc până la capăt de zare

în ceea ce se numeşte viaţă.