14 oct. 2014 | By: Violeta Sandor

Ab initio


"Am descoperit paradoxul că, dacă iubeşti până când doare, acolo nu există durere, ci şi mai multă dragoste."
Maica Tereza


Strâng în palme orizontul şi 
printre degetele răsfirate 
găsesc bucăţi de cer pe care mi le aşez în dreptul inimii 
până ce treptat viaţa mea ţi-e ramură. 
De la acel început pe pleoape mi s-au aşternut secunde pline de tăcere.
……………………………………………………………………….................
Urc trepte de linişti înlăuntrul timpului şi 
cu mâinile înfipte în curcubeu smulg culori vii cu care izbesc stelele… 
ca să-ţi colorez existenţa.

Bine ai venit dintotdeauna!  
10 oct. 2014 | By: Violeta Sandor

O ceaşcă plină de cer




În stropii de ploaie m-ascund
să fiu mai aproape de cer…
la piept să strâng galaxia
şi plină cu tine să-mi fie veşnicia.
Mă văd printre nori zburând,
modelând aştri-n tăcere şi gând.
In visul tău, pe a sufletelor clape
să pot aşeza culori,
melodii şi ape.
În marea de timp cu clipe-secunde
cu litere de flori ai scris tot ce există…
Mi-ai cucerit minutele şi m-ai închis în tine,
sub cerul cu ploi ai risipit nopţile
din mine.