26 ian. 2014

Albe ore






E iarnă şi e frig.
Pe albe ore rătăceşte ninsoarea,
asemenea valului unei şoapte reci.
Fulgii cad aproape perpendicular,
într-o linişte tristă,
precum lacrimile de căinţă.
În depărtare răcneşte
un clopot, a plâns.
Dezolant.
Totul doarme: parcul, strada, aleile.
Din spatele unui nor răzbat
câteva umbre galben-cenuşii,
pe sub perdeaua amurgului.
Pe caldarâm se aştern tăceri
plumburii şi fulgi de zăpadă.

9 ian. 2014

Bucăţi de gând



Sub cerul pustiu de stele, un vânt moale luneca liniştit în noapte. Pe străzile goale se răsfirau plictisite câteva frunze uscate ca nişte mărgele dintr-un şirag. Undeva în apropiere, printre arborii solitari şi subţiri o pasăre încerca să spună ceva.
Se făcuse frig şi ploua încet. Priveam printre gene ploaia măruntă ce cobora-n geam desenând în sus şi în jos poteci pe sticla geamului uşor aburit. În amorţeala serii nori plumburii veneau valuri pe cerul care se confunda cu pământul la orizont.
Am tras grăbită storul la fereastră şi-am zăvorât afară noaptea necunoscută. În camera luminată de o lampă verde era linişte. O linişte caldă, plină de emoţii într-o noapte surprinzătoare şi… tu. Inocent şi atât de pur ţi-ai pus degetele în dreptul gurii ca pentru o sărutare şi apoi mi-ai cuprins obrajii cu palmele. Peste noi plutea împăcare, iubire, cuvinte şi parfum de flori.
Şi orice s-ar întâmpla…