E seară şi e altfel

E seară şi e altfel. 
Poate pentru că nu mă aşteptam ca luna să mă ia cu ea şi să mă ducă într-o lume plină cu poveşti. Îşi piteşte razele împregnate cu fiori în părul meu ori poate astă dată pe linia vieţii din palmă şi începe să se rotească după gândul meu. Stele şi şoapte îmi alunecă pe trup împreună cu mâinile tale pline de sentimente călduroase. La fiecare atingere plutesc într-un fel de spirală sculptată din secundele încărcate cu eternitate... 
Abandonată în braţele tale, tatuată cu mirosul parfumului tău şi cu amprenta sărutului pe buze dansăm printre versuri nerostite. E atâta frumuseţe la pieptul tău încât încep în mine să fiarbă patimi. Şi uite cum tolăniţi printre vise, cu inima ascunsă în pieptul celuilalt scuturăm liniştea din noi ca pe un clopoţel şi începe a ninge uşor. 
E seară, e altfel şi corzile stelelor vuiesc a fericire iar eu cu sufletul crescut în pântecul lunii cred că locul meu nu este altundeva decât aici lângă tine şi că tu eşti singurul om care mă poate întregi.