10 oct. 2014 | By: Violeta Sandor

O ceaşcă plină de cer




În stropii de ploaie m-ascund
să fiu mai aproape de cer…
la piept să strâng galaxia
şi plină cu tine să-mi fie veşnicia.
Mă văd printre nori zburând,
modelând aştri-n tăcere şi gând.
In visul tău, pe a sufletelor clape
să pot aşeza culori,
melodii şi ape.
În marea de timp cu clipe-secunde
cu litere de flori ai scris tot ce există…
Mi-ai cucerit minutele şi m-ai închis în tine,
sub cerul cu ploi ai risipit nopţile
din mine.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza