Am adunat din
toate răsăriturile, din lună şi din stele lumina lor pură şi m-am infăşurat în
ea ca într-o mantie.
Mi-e bine şi
totul pare un echilibru dintre parfumul unei grădini şi vibraţiile unui concert.
Sunt omul
construit din emoţii… Surâd pentru o clipă şi un gând cu nuanţe de poem mi se
aşterne pe inimă… ori de câte ori te gust pe nesimţite îmi mai dai un motiv să
trăiesc.
Încă o primăvară de vise în lumea sufletului meu…
"Încă o primăvară de vise în lumea sufletului meu…" imi doresc cu ardoare...si am parte doar de ploi...
RăspundețiȘtergeredaiana,
RăspundețiȘtergereIndiferent cat de multa "ploaie" ne imbraca sufletul la un moment dat, totul devine vis cand clipele ne sunt scaldate in lumina dragostei. Va veni cu siguranta si ziua aceea pentru tine.