Confesiune

Fug orele nefiresc de grăbite

şi încerc din răsputeri

să le opresc o clipă,

undeva, înlăuntrul meu.

Aici, fiecare gând ţese

o linişte caldă,

fiecare vorbă ţese

strat molcom de poeme.

Aici, în sufletul meu,

timpul se deşiră încet

în stropi vii…

Într-un ameţitor balans,

încep să ard cald şi ostoit.

De-acum

pot să fugă orele nefiresc

de grăbite.

Eu, cu lumea mea toată,

ne-am cufundat în tine deja.