5 mai 2014 | By: Violeta Sandor

Confesiune




Fug orele nefiresc de grăbite
şi încerc din răsputeri
să le opresc o clipă,
undeva, înlăuntrul meu.
Aici, fiecare gând ţese
o linişte caldă,
fiecare vorbă ţese
strat molcom de poeme.
Aici, în sufletul meu,
timpul se deşiră încet
în stropi vii…
Într-un ameţitor balans,
încep să ard cald şi ostoit.
De-acum
pot să fugă orele nefiresc
de grăbite.
Eu, cu lumea mea toată,
ne-am cufundat în tine deja.  


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza