1 mar. 2014 | By: Violeta Sandor

Mărţişor



În odaia noastră miroase a primăvară şi toate lucrurile sunt pline de tine. Aşezată pe patul nestrâns  însemn strângerea timpului, aşezând pe o foaie de hârtie o stea, sub o ploaie de cuvinte şi… zâmbetul tău. O mulţime de gânduri îmi inundă mintea şi scriu cu litere tăcute: câtă frumuseţe în poezia noastră şi câte stele, râsete şi şoapte ne dau fiori!
            Deodată o căldură ca un freamăt mi se aşează pe obraz, împreună cu sărutul tău. Printre suspine şi tandre îmbrăţişări, reuşesc să şoptesc:
Te iubesc tare demult!

2 comentarii:

Lavinia Humeniuc spunea...

Iubirea este atat de frumoasa...

Violeta Sandor spunea...

Da, asa este Lavinia!

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza