E iarnă şi e frig.
Pe albe ore rătăceşte ninsoarea,
asemenea valului unei şoapte reci.
Fulgii cad aproape perpendicular,
într-o linişte tristă,
precum lacrimile de căinţă.
În depărtare răcneşte
un clopot, a plâns.
Dezolant.
Totul doarme: parcul, strada, aleile.
Din spatele unui nor răzbat
câteva umbre galben-cenuşii,
pe sub perdeaua amurgului.
Pe caldarâm se aştern tăceri
plumburii şi fulgi de zăpadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea voastra conteaza