25 iun. 2013 | By: Violeta Sandor

Plouă stăruitor



Plouă stăruitor, parcă-ntradins
de ceva vreme.
Rotunzii picuri te ispitesc la somn,
în timp ce norii îşi povestesc drumul
pe cerul plumburiu.
În jur, miros de umed, nepământean,
de haos, îţi umple insistent nările.
E frig şi brusc se face toamnă!
Orele curg obosite,
ascunse bine în zilele Pământului.
Şi nu mă mir când aud furtuna
încreţind ramuri pe geam.
Tot mai des…

16 iun. 2013 | By: Violeta Sandor

De câte ori mi-e teamă…




Într-o linişte asurzitoare, ascult cu ochii închişi şopotul stelelor. Prin pleoapele îngheţate de somn, simt o frumuseţe ascuţită, ce încape doar într-un vis. Cu ochii împodobiţi de amintiri, cu trupul acoperit de dragoste, sub stoluri tăcute de simţăminte, descopăr în simplitatea momentului, că mă legeni uşor. Braţele tale formează în jurul meu o ascunzătoare. Şi-atunci îmi dau seama că de câte ori mi-e teamă, mâinile tale se fac aripi în care mă învelesc.
4 iun. 2013 | By: Violeta Sandor

Timp după timp



Ţi-am pătat buzele cu lacrimi de dor
iar ochii ţi-am colorat cu săruturile mele.
Te-am dăltuit în sângele meu pentru totdeauna…
Nu te teme, te-am întipărit în mine
atât de delicat, încât stelele au flămânzit după lumină
şi s-au lipit de albastrul cerului spre contopire.
Hm, asemenea surâsului din colţul gurii tale...
Cu mâinile pline de patimi am construit curcubee
cu care am îmbibat urmele trupurilor noastre
spre înveşnicire, pe cerul de aici de jos.
Ca mărturie, pentru ziua în care
şi pământul va deveni cer iar cuvintele,
privirile şi sufletele noastre fi-vor fulgi-licurici,
parte din lumea stelelor.