30 sept. 2013 | By: Violeta Sandor

Un timp rece şi calculat



Universul îşi mână în apusuri
valurile de umbre cu chip roşiatic
iar stele limpezi străbat cerurile,
printre norii sculptaţi de vânt.
În întunericul tăcut fug câţiva
stropi de ploaie spre caldarâm şi
o horă măruntă şi tristă
umple bezna adâncă.
În noaptea plângătoare
se aud suspine…
Copacii obosiţi îşi leapădă
pe un colţ de iarbă încă verde,
ultimele frunze amorţite.
Toamna şopteşte melancolic
printre zidurile negre un timp
care se repetă în fuga pământului,
rece şi calculat.

1 comentarii:

www.varahilv48.wordpress.com spunea...

Foarte frumoasă poezia.Vrem nu vrem nu scăpăm niciodată de toamnă ca anotimp, sau de ..toamna vieţii.

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza