29 iul. 2013 | By: Violeta Sandor

Când îngerii…



Cu litere uriaşe
mi-am scrijelit pereţii sufletului,  
îmbrăcând tăcerea din el
în straturi de cuvinte nerostite.
Ascunsă bine în trup,
substanţa zborului meu interior
compune enigmatice trăiri.
Un zâmbet liniştit mă cuprinde treptat,  
şi slove noi ca nişte vise
sparg liniştea şi-mi înfloresc pe buze.
Îmi dau seama că plutesc
deasupra unei simfonii,
ce mă inundă ca o răfuială.
Adăpostită în propriile-mi gânduri
răbufnesc într-o îmbrăţişare
şi odată cu sărutul pe care ţi-l aşez pe gură
reuşesc să şoptesc timid, un te iubesc!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza