4 iun. 2013 | By: Violeta Sandor

Timp după timp



Ţi-am pătat buzele cu lacrimi de dor
iar ochii ţi-am colorat cu săruturile mele.
Te-am dăltuit în sângele meu pentru totdeauna…
Nu te teme, te-am întipărit în mine
atât de delicat, încât stelele au flămânzit după lumină
şi s-au lipit de albastrul cerului spre contopire.
Hm, asemenea surâsului din colţul gurii tale...
Cu mâinile pline de patimi am construit curcubee
cu care am îmbibat urmele trupurilor noastre
spre înveşnicire, pe cerul de aici de jos.
Ca mărturie, pentru ziua în care
şi pământul va deveni cer iar cuvintele,
privirile şi sufletele noastre fi-vor fulgi-licurici,
parte din lumea stelelor.



1 comentarii:

Anonim spunea...

frumoase randuri!
Alina.

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza