16 iun. 2013 | By: Violeta Sandor

De câte ori mi-e teamă…




Într-o linişte asurzitoare, ascult cu ochii închişi şopotul stelelor. Prin pleoapele îngheţate de somn, simt o frumuseţe ascuţită, ce încape doar într-un vis. Cu ochii împodobiţi de amintiri, cu trupul acoperit de dragoste, sub stoluri tăcute de simţăminte, descopăr în simplitatea momentului, că mă legeni uşor. Braţele tale formează în jurul meu o ascunzătoare. Şi-atunci îmi dau seama că de câte ori mi-e teamă, mâinile tale se fac aripi în care mă învelesc.

1 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza