Timp de poveste

În adâncul sufletului meu cred cu înverşunare că trăiesc un vis. Un vis pe care puţini doresc să-l aibă, de teamă că nu vor fi capabili să-l menţină viu. Acela de a dura fericirea. O fericire care te umple din plin, care te face să creşti şi să te schimbi. Astfel, am descoperit că înlăuntrul meu Universul vorbeşte o limbă aparte, unică, numită iubire. Este singura mea raţiune de a trăi şi asta îmi amintesc zi de zi, atunci când mă reclădesc în ea pe mine însumi. Şi evadez… evadez din realitate, într-un timp de poveste, unde sufletul e-un fel de barcă ce te poartă pe ape liniştite şi ancorează puternic pe o insulă construită din emoţii şi bucurii unice. Acolo, cerul devine pământ, pământul cer, iar inima începe să-ţi bată nebuneşte. În bătăile ei recunosc propriul tău ritm, propria ta lume. O lume a viselor, a destinelor împăcate, a sufletelor aşezate, a fericirii ce durează.