15 mai 2013 | By: Violeta Sandor

Sortis




Ştiu că voi reuşi foarte uşor să merg pe un nor. N-aş putea să cad de acolo, pentru că nu duc în spinare povara lucrurilor nespuse, a poveştilor neterminate sau a drumurilor de urmat. De aceea sunt uşoară, extrem de uşoară, până spre transparenţă… 
Spun asta pentru că văd cum razele soarelui îmi traversează întreg trupul şi îmi luminează sufletul. Tocmai de aceea deschid voit spaţii în fiinţa mea, pentru ca energiile blânde, ce vin dinspre tine, să le pot primi. Şi aşa, golesc din ele obişnuinţa, pentru ca locul în care să se ascundă fericirea să fie trupul meu. 
Şi asta merită tot efortul, concentrarea şi sângele meu.

1 comentarii:

Aida spunea...

M-am întrebat mereu cum er fi să stau pe un nor. Foarte frumoase rândurile! :)

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza