1 apr. 2013

Între cer şi pământ




Mă rătăcesc în vâltoare de gânduri…
Inocenţa unui vis
se pierde în strigăt de vânt;
Sunt lut, un lut blând
ce se odihneşte în mâinile tale
în clipa primei taince alinări.
Îmi ard atât de firesc buzele pline de tine,
încât parfum de cuvinte pline de rouă
simt cum mă construiesc...
Şi uite aşa o ploaie de stele se scurge în mine
când şoaptele-ţi reuşesc să mă atingă.
Mă las pradă viselor încercând să
trăiesc un zbor pe aripi de ingeri.
Bucăţi de cer se rostogolesc în juru-mi
pe razele soarelui când tu mă cuprinzi...
Şi într-un final, fiori liniştiţi ne croiesc surâsul,
iar eu...
Eu mă rătăcesc în vâltoare de gânduri
luminate de-un vis, murmurând fericiri.

2 comentarii:

Parerea voastra conteaza