11 mar. 2013 | By: Violeta Sandor

Pulbere de stele



Cine sunt? Nu ştiu. Sunt un mister şi pentru mine însumi!




”Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit. Pe parcurs, în timp ce cânţi încă şi muzica te îmbată, îţi dai seama că sfârşitul se apropie totuşi, oricât l-ai amâna. Încerci să lungeşti puţin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrşitul. Te încăpăţânezi să nu recunoşti o evidenţă. Că orice cântec are un sfârşit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica. 
(Octavian Paler - Viaţa pe un peron)



Îmi simt tâmplele grele de ani
îmbătrânind secundă cu secundă
şi trupul mi-e cuprins de-o spaimă nebună
de somn, de tăcere, de timp neterminat încă.
Abia începusem să mă ştiu făptură
într-o lume zămislită dintr-un cuvânt,
plină de milioane de aripi timide
rostogolite pe topoganul cerului
în vise fără măsură…
Atât de puţin timp pe care să-l hrănesc cu poeme
atât de fraged prezent prăvălit în mine
pentru o clipă!
De ce întrebări fără răspuns,
de ce totul se învârte ameţitor
prefăcându-se în pulbere de stele
ce se odihneşte pe tâmplele grele de ani
obligându-te să îmbătrâneşti secundă cu secundă?

3 comentarii:

Alina spunea...

frumoasa postarea!

Dragos Ilca spunea...

Bună ziua!

Tin să recunosc că poeziile dumneavoastră sunt deosebit de frumoase şi foarte bine construite. Ceea ce mi-a atras atenţia în primă instanţă a fost această împletire între versificaţia cuprinsă istoric între romantism şi modernism cu temele predilecte ale condiţiei umane, trecerea timpului şi vanitas vanitatum spre exemplu.

Şi eu scriu literatură, însă de când am plecat să o studiez prin ţări străine, nu prea mai am timp şi nici energie. Cu toate acestea, nu am pierdut legătura cu poezia românească, ba chiar mi-am făcut un hobby în a găsi blog-uri, site-uri, care sunt dedicate doar poeziei. Vă puteţi închipui bucuria mea atunci când am dat peste acest blog.

Rugămintea mea ar fi să vă uitaţi peste acest site care şi el este dedicat poeziei (iar ca un mic secret, este unul din preferatele mele). Credeţi că aş cere prea mult dacă v-aş ruga frumos să aruncaţi o privire şi să veniţi cu o critică constructivă? V-aş fi foarte recunoscător. Cine ştie, poate găsiţi similitudini între aceste două feluri de a scrie. Vă mulţumesc tare mult pentru atenţia dumneavoastră.

Link-ul cu pricina: http://catalinacadinoiu.ro/

Daniel Nicoara spunea...

foarte frumos! http://mintilibere.wordpress.com/

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza