17 aug. 2012 | By: Violeta Sandor

Infinit



Fiecare moment prezent ştiu că este unic. De aceea, aş vrea să învăţ să-l percep conştient şi atent. Voi încerca să nu mai înghesui în minte mai multe lucruri deodată, pentru că trăiesc prezentul… şi de fiecare dată ca un nou început. Asta mă mulţumeşte şi mă umple de fericire. Închid ochii şi ştiu încotro vreau să merg, dar mai ales ştiu cu cine. Doar cu tine, mereu cu tine. Până şi în visele şi în plăsmuirile mele, tot pe tine te-aş alege. Pentru că tu eşti omul lângă care stau mândră. Eşti al meu, sunt a ta şi zi după zi învăţ cum să te păstrez. Pentru că te iubesc! Acum, ca ieri şi pentru totdeauna.

 
 Gânduri...

Din fărâme de doruri renasc
Iubiri abisale-mpregnate cu tine,
Durerea zdrobesc ca strugurii-n teasc,
Tăcerea e dulce când eşti lângă mine.

Gust sărutarea de pe buzele dulci
Implorând timpul să curgă mai lent,
Mă pierd îndelung în ochii-ţi adânci
Şi simt flăcări de stele violet.

De dragul tău trandafirii preschimb
În inimi albastre cu iz de iasomie,
Iar vântul pe raze de soare îl plimb
Şi luni aş făuri pentru tine, o mie.