7 nov. 2012 | By: Violeta Sandor

Jurnal (I)




Tolănită pe canapea şi mângâiată cald de soarele ce străbate nestingherit geamul camerei, decid între două gânduri că trebuie să scriu. Trecut, prezent, viitor, le aşez frumos în vârful peniţei şi încep călătoria prin tumultul meu interior. Nu-mi pot imagina scrisul decât contopit cu muzica. Picături de sunete se desprind din pianul lui Clayderman, pe care-l aud răzbind din difuzoarele ataşate calculatorului.
Dintr-o dată timpul se opreşte, iar senzaţia e una desăvârşită. În cuvinte mătăsoase încerc să dau un sens nou existenţei…


„ Buzele mele s-au rugat neîncetat pentru iubire şi la revărsatul zorilor, când vorbele s-au prefăcut în cântec, bucuria a căpătat formă. O formă pură de dăruire, de înţelegere, de sens. Sălăşluia de mult înlăuntrul meu, iar acum explodează în daruri nesfârşite. Sufletul meu a ales sufletul tău, ca să capete o linişte veşnică. Zi de zi, ceas de ceas, toate contrazicerile vieţii, obstacolele şi răutăţile, se pierd în iubirea care întruneşte tihna şi dăruirea laolaltă… „

va urma

1 comentarii:

Anonim spunea...

frumos,ceea ce a-ti scris dvs.
o iubire sincera,pura si nedespartita!...FELICITARI!din partea mea,toata admiratia si respectul!
Alina.

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza