Deasupra vieţii

Mi-ai dăruit zile 
cu poezii cuminţi şi aşa am învăţat

să ascult şoapta 
visului ascuns în spatele stelelor.

Cu arome de dor 
mi-ai îmbrăcat sufletul şi

simţeam o vâlvătaie dulce cum mă străbate…

De fiecare dată 
când mă scufundam printre genele tale,

iar zâmbetul 
îţi aluneca pe obrazul stâng, îmi oferea

senzaţia unei veşnicii 
care se împlinea în fiecare secundă.

Şi atunci, 
dintr-o dată, în jurul meu lumea se evapora şi

puzderii de clipe molcome îi luau locul…

Toate plămădite dintr-o fericire feciorelnică,

a ta şi a mea, 
de a exista împreună.