10 feb. 2012 | By: Violeta Sandor

Înfloresc vâltori



Totul pare ireal pentru mine, când însăşi luna îşi odihneşte binecuvântatele-i raze pe chipul tău cel blând. Până şi stelele se răsfaţă adunate pe prispa sufletului şi reuşeşti să le supui doar lipindu-ţi palmele în dreptul inimii. Totul prinde culoare şi strălucire în preajma ta… Până şi norii reuşesc să-ţi danseze în ochi, ca nişte umbre îmblânzite. Un singur lucru mai rămâne să fac eu. Să curg peste tine ca nişte raze fierbinţi de soare…




Cu fiecare por iubirea strigă-n mine,
Mi-eşti drag şi tu ştii cel mai bine.
Cât te doresc rog florile să-ţi spună,
Iar stelele le împletesc, ca să le fac cunună.

Acum şi timpul s-a oprit ca să ne vadă,
Şi raze de iubire din soare-ncep să cadă,
În jurul nostru mulţimi de îngeri cântă,
Iar norii au uitat de mult să plângă.

Cu fiecare mângâiere tandră-n zori,
Iubirea naşte-n noi fierbinţi fiori.
Cu fiecare sărutare-abia atinsă,
Mă copleşesc dorinţi...
De dragoste mă las învinsă.

Întreaga mea fiinţă tresaltă a iubire,
Atunci când fiecare clipă tu o petreci cu mine.
Mi-eşti drag cât nici nu pot a spune,
Şi viaţa mea pe palme zi de zi ti-aş pune.

Rog ceru-ntreg mereu să ne-ocrotească,
Nicicând a noastră dragoste să nu pălească,
Şi colo peste ani tot mână-n mână,
Noi doi din stele să-mpletim cunună.

3 comentarii:

£αvi spunea...

ar trebui sa scrii o carte cu poezii :)

VioletaS spunea...

Lavi,
Multumesc pentru sugestie! Si eu m-am gandit la asta.

Denisa spunea...

Ai primit un premiul de la mine pe blogul De vorba cu viata.

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza