O lume în dar

Într-o lume nefericită, care hibernează înfofolită în zăpezi, am descoperit picurii fierbinţi din sufletul tău şi odată cu ei un viitor din afara timpului. Un viitor compus din gânduri albe, din vise molcome, binevoitoare, învăluite într-o pelerină de tandreţe. Fără promisiuni viclene, fără ierni definitive şi fără distanţe de nebănuit. Uite, vezi, de aceea te iubesc! Pentru că eşti lin, eşti jarul din zăpadă, zborul meu interior şi sursa mea de fericire. În preajma ta pot fi eu, aşa cum sunt, fără prefăcătorie, fără tulburări.

Văd cum înfloresc lumini în ochii tăi,
Ca nişte poeme cântate-ntre îngeri.
Transformi în roze a inimii odăi,
De la primul vis la cele din urmă atingeri.

Simt mirosul melancoliei în gânduri,
Când şoapta dansează pe buzele tale,
Mă umplu de tine, cu ploi în amurguri
Şi firicele de stele mă sărută agale.

Din surâsul edenic al sufletului tău
Adun veşnicia în stropi de fericire pură
Şi-nviezi seninul iubirii ascunse în hău,
Cu un sărut de foc ce mi-l aşezi pe gură.

Raze de lună albastră se-aştern între noi,
Totul e-o vrajă ce ne-mbracă în taină,
Dragostea divină se mută-n noi doi,
Fericirea zeiască ne-acoperă ca o haină.