29 ian. 2012 | By: Violeta Sandor

Imi place




Îmi place că mă gândesc la tine, chiar şi atunci când eşti lângă mine. Îmi place să mă privesc în ochii tăi, atât de plini de viaţă din care pot culege lumini de fericire. Îmi place că pot să mă furişez la pieptul tău printre bătăile inimii şi pot să mă regăsesc acolo, plină de tine. Îmi place să zbor pe aripile pe care le-ai croit din vise şi ecouri nesfârşite. Îmi place împlinirea noastră, contopită cu parfumul trandafirilor ce l-am ascuns în sângele ce ne străbate fiinţa. Îmi place să-mi trăiesc sufletul în existenţa ta, până la plenitudine, cu credinţa absolută că într-o zi fericirea noastră fi-va clipă la porţile îngerilor.

                          

Te caut cu gândul
într-un amurg ce-şi clădeşte luna
din zâmbetul heruvimilor
şi, te văd alb într-un colţ de... rai
Te port în privire
ca un suvenir în fiecare zori de zi
când soarele îşi înfige visul de lumină
sub pleopele mele
şi, te văd alb
sărutând bolta cerului...
Te rostesc cu aromă de dor proaspăt
când vântul docil şopteşte a primăvară
şi, te văd alb... plămădit
din prima suflare verde a naturii...
Te simt adânc în mine
împreună cu zvâcnirea roşie a inimii
ca un zbor astral al picăturilor calde
de ploaie şi...
te văd alb, atât de alb
încât văd prin tine frântura de timp
curgând nemuritoare,
în două picături blânde de rouă
ce se-mpletesc agăţate de aripa liniştită
a îngerului-destin.



0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza