7 ian. 2012

Fond etern




“Ceea ce mă interesează e clipa. Fondul etern al dragostei, când cei doi se nasc unul pentru celălalt în secunda supremă.” (Kierkegaard)



Fiecare trăieşte pe măsura râvnei sufletului său. După dorinţa flămândă de viaţă, de iubire, de puterea de a zâmbi. În tot acest spaţiu de joc dintre umbre şi lumini, strigăte şi şoapte, fugim de singurătate. Pentru că ne face să ne simţim glaciali, înstrăinaţi, tenebroşi. Mă gândesc că, până la urmă, viaţa întreagă e o cutie plină cu şanse. Există momente când un întreg spectacol de poezie îţi umple câteodată fiinţa, dar sunt şi momente în care pare că totul se termină şi te copleşeşte o stare de solitudine supremă. În astfel de clipe, deschide cutia şi mai acordă-ţi o şansă. La viaţă, la fericire, îngăduind binelui să trăiască în graniţele fiinţei tale. Închide ochii, respiră adânc şi ascultă. Ascultă-l pe celălalt. Simte-i liniştea din suflet. Vezi cum se colorează văzduhul? Crede în adâncul tău că măsura lucrurilor din viaţa ta este o împlinire de vise în doi: a ta şi a celuilalt. Adăposteşte-te în el şi lasă-l pe el să se odihnească în tine. Şi, ca totul să dureze, îngăduie Lui Dumnezeu să aşeze peste voi pace şi dragoste divină.


AROMĂ DE SUFLET

Sunt eu între visul albastru
şi zbaterea hoinară din gânduri
fără timp şi-n fiece secundă
pe aripi de fluturi incolori
şi pe tâmpla ta stângă
într-un pui de înger.
Sunt tu, picătură de dor
sorbită de pe buze tremurânde
într-o clipă ce arde nebună
şi sunt... şi tac... şi mă aştern
între poveste şi cânt,
între vânt şi pământ,
pe un fir de praf fugar
ce se-odihneşte în palmele tale.
Suntem noi, mister şi curcubeu
fără cuvinte care să rupă tăcerea
dintre umbră şi lumina-muză,
suntem cascadă de iubire
la poalele cerului
sunt eu, sunt tu, suntem...



4 comentarii:

Parerea voastra conteaza