15 dec. 2011 | By: Violeta Sandor

Linişti




Mi-am făcut marea confidentă într-un amurg, să-mi picteze pe ţărm forme cristaline, dintr-o iubire flămândă. 

Am ales vântul într-o primăvară ca martor la fascinanta picturalitate a sufletului tău şi l-am implorat apoi să zugrăvească pământul. 

Am furat luna într-o noapte, pe când razele ei scormoneau în măruntaiele pământului şi am scufundat-o în sufletul tău, în ochii tăi, în mâinile tale. Pentru totdeauna...


Potop de raze violete
îmbrăţişează cerul
şi stele se nasc
unde sfârşeşte seninul.
Neprihănit, amurgul
îşi zideşte înălţimea,
iar noaptea se ascunde peste tot.
În văzduh, luna se-mbracă în lumină
în felul ei tăcut şi îngeresc.
De pe pământ, clipele se dezlipesc
pline de un somn dulce.
Totul apune într-un vis…
Cu aripi imaculate, îngerii
veghează între tăcere şi tumult,
răstignind zborul.



4 comentarii:

Denisa spunea...

frumos :)

VioletaS spunea...

Frumos este totul. De la zambetul de dimineata pana la soapta magica din amurg. Denisa, multumesc pentru citire.

Lavi H. spunea...

am trecut sa te salut si sa mai citesc ce ai scris, ca de obicei nu stiu ce sa spun in afara de foarte frumoase ganduri...

o seara frumoasa iti doresc! :)

£avi H. spunea...

Fie ca magia acestei sarbatori, a nasterii Mantuitorului sa va aduca multa pace, caldura sufleteasca si bucurie. Hristos s-a nascut! Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza