12 dec. 2011 | By: Violeta Sandor

Blocaţi în visele noastre



Încerc mereu să îmbrac poezia aşa cum face primăvara cu cireşii. 
Gândesc şi visez cu tot trupul, storc norii de vise şi spânzur stelele de grinzile cerului. Fac cuvintele să mă asculte... pentru tine. Am aflat ceva- în nopţile în care lumea nu există pentru noi şi în zilele în care totul se evaporă în jurul nostru-universul tot se poate înghesui în doar două inimi....

E linişte în jur.
Din mijlocul nimicului
un strigăt de înger
se disipă în tăcere,
printre filele cerului.
Arome palpită peste
veşmântul pământului,
aşternând un iz dulce de visare.
Un gând ca un fir
mă poartă peste curcubeie…
E-atâta lumină!
În spatele norilor,
vântul rostogoleşte raze
la picioarele îngerilor.
O ploaie de senine flori
devine alint pentru o clipă.
Poate e nălucire sau poate-i mister,
cine să ştie?
Ştiu doar…că dulcele iz de visare
are izvorul în inima ta.

3 comentarii:

£avi H. spunea...

si nu va inceta sa se termine aceasta visare, pentru ca el mereu te va iubi :)

VioletaS spunea...

Cu siguranta asa este. Multumesc, Lavi.

Denisa spunea...

frumos:x

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza