Înţeles

Cred că există un motiv pentru care se întâmplă în viaţa noastră totul şi care determină până la urmă destinul fiecăruia. Deseori simţim că situaţia ne depăşeşte şi că un balansoar invizibil ne aruncă în sus sau în jos. Ne luptăm cu ceva ce nu putem identifica şi nici înţelege de foarte multe ori.  Viaţa intreagă să fie oare o risipă de ratări? Aşteptarea să dea măsura lucrurilor?

Îmi place vorba lui Noica: viaţa e dozaj.

Rezonanţe trandafirii

M-am născut prea târziu
în ziua când zarurile
au fost aruncate deja
într-o traistă a destinului;
cineva a fugit cu ele
înainte de-a se pronunţa
sau scrie rostirea definitivă...
se întorsese undeva în noapte
cu sufletul gheaţă
şi-a-nceput să dăruiască mistere;
unora le dăduse spre stăpânire
echilibrul, mie- înălţimea valurilor,
din măsura eternităţii
doar celorlalţi, mie- steaua polară
să caute dorul ce-aşteaptă
elementara aşezare...
altora le trecea în dreptu-le
simţul proporţiei, mie- imensitatea lui
" cum ar fi dacă "
în fine, când totul părea împărţit
scoase ultimele fărâme dintr-o iubire
cu chip de slovă cristalină
şi-o aruncă peste pământ...
tuturora le-au încolţit în suflet
zăpezile dimineţilor fără poveste
în care lucesc statui de gheaţă;
doar mie, mi s-a dăruit
noaptea cu lună, cu ochi de lumină
într-o flacără târzie
ce încolţeşte curat şi liniştit
în zâmbetul clocotind de vise trandafirii
doar mie...