17 nov. 2011

Beatitudine



E vremea revărsării vieţii pe retină.
Slove mari ca nişte vise şi-au făcut cuib într-un colţ.
Culori invizibile se preling pe un curcubeu ce se frânge în ochii tăi.
Dansând cu vântul, surâsul tău e plin de alb, de roz, de-albastru-violet...
Timpul se limitează la mister şi vis, primăvară şi flori sălbatice, ca o definiţie a binelui.
Fiecare stare a mea e o poveste... 
Înveşnicesc fiecare moment şi tot mai mult îmi dau seama că sunt completă doar în tine.


În seara în care marea desena
pe marginile ei numele iubirii,
cu boabe mari străvezii de nisip,
am lăsat sufletul împânzit de stropii
unui început de curcubeu
să colinde astrele strânse în pumnul cerului,
în căutarea unui pui de zâmbet.
Născut din liniştea albă a dorului,
între prima bătaie a inimii şi
ultima lacrimă a unui înger,
sufletu-mi s-a întors din alergare
după sfâşietoare zile...
Pe plaja viselor, în pleoapa dimineţii,
dansând cu vântul şi plin
de alb, de roz, de-albastru-violet,
ca mirosul răsăritului,
mi-a adus strălucirea unui surâs întreg,
dăruit de prima rază de soare
ce-a evadat din lanţurile nopţii
şi şi-a făcut culcuş pe obrazul
unui suflet împodobit cu lumina lunii;
acum totul are culoarea muzicii zeilor,
pe care-o simt vibrând senin
în duioşia florilor,
într-o iubire înveşnicită
cu a lui..



Un comentariu:

Parerea voastra conteaza