25 oct. 2011 | By: Violeta Sandor

Echilibru





Gândeşte-te, poţi să priveşti, să simţi, să te deschizi, să te eliberezi.... într-o lume plină de armonie. Nu-i aşa? Un gânditor german ar spune că totul se bazează pe satisfacţie într-o lume care alunecă, fuge, te înalţă, ca mai apoi să te doboare.... uneori. Reuşite, amânări, absurditate, echilibru, intuiţie, vis, raţiune. Totul pare a fi o aventură a universului. Şi până la urmă cine dă şi cine primeşte? Şi mai ales cu ce scop?



Existenţă

Omul... ce existenţă pariată
Între spasmele vremii,
Mistuită de zbor şi călcată
Absurd pe un câmp al tăcerii.

Compromis sau acceptat tardiv
Jocul de-a ziua de mâine,
În care viaţa oglindită maladiv
Îşi trăieşte clipa lălâie.

E-o dramă banală zic unii,
Un film secondat de-o grimasă,
Iubirea nu ia locul urii,
Doar artificii de zâmbet îţi lasă.

Spectatori ciudaţi se lăfăiesc
În miasmă de stârv ogoit,
Ţin pasul vieţii pe care-o trăiesc
Atât de-ncurcat într-un dans obosit.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Parerea voastra conteaza